Citatul din Henry Miller ne vorbeşte de o stare pe care unii dintre noi au experimentat-o într-o adolescenţă tulbure sau cel puţin am visat la ea. Este misterios pentru că apasă cu o greutate mirabilă pe cuvântul “decât”. Cum adică decât? Nu e suficient să flirtezi cu dezastrul? Aşa cum o fac mai tot alpiniştii, şoferii de raliuri, soldaţii? Mai e si altceva ? Există ceva mai periculos şi mai viu decât flirtul cu dezastrul al unei rulete ruseşti, al unui joc la bursă sau al unei iubiri toxice?











Poate nu vroia sa spuna decat ca traia pe marginea prapastiei, destructiv si ratacit, flirtand cu aceeasi satisfactie pe care ti-o aduce gandul sinuciderii atunci cand inca nu gasesti sau nu poti avea acel ceva mai mult de dorit; sensul vietii.
drumul obisnuit va fi strabatut de oameni obisnuiti. oamenii speciali sa-i cauti intotdeauna la marginea unei prapastii.