Mara Sandulescu , fotografie de George Enache

Citatul din Henry Miller ne vorbeşte de o stare pe care unii dintre noi au experimentat-o într-o adolescenţă tulbure sau cel puţin am visat la ea. Este misterios pentru că apasă cu o greutate mirabilă pe cuvântul “decât”. Cum adică decât? Nu e suficient să flirtezi cu dezastrul? Aşa cum o fac mai tot alpiniştii, şoferii de raliuri, soldaţii? Mai e si altceva ? Există ceva mai periculos şi mai viu decât flirtul cu dezastrul al unei rulete ruseşti, al unui joc la bursă sau al unei iubiri toxice?