În seara zilei de 15 aprilie 2010 a avut loc întâlnirea din aprilie a Atelierului de lectură „În căutarea cititorilor celebri” din Timişoara, cu tema METAMORFOZELE SPIRITULUI… Ne-am reîntâlnit la Librăria Cărtureşti Mercy din Timişoara pentru a răspunde unei noi provocări: o dezbatere incitantă având ca punct de pornire jurnalul apocrif al lui Ovidiu imaginat de VINTILĂ HORIA, DUMNEZEU S-A NĂSCUT ÎN EXIL, roman premiat cu Goncourt în 1960 şi publicat într-o nouă ediţie românească la Editura Art în 2008. Ne-am bucurat de participarea doamnei profesor Mihaela Pasat de la Universitatea de Vest din Timişoara, traducătoarea romanului lui Vintilă Horia O femeie pentru Apocalips, publicat tot la Editura Art în 2007, şi a domnului Florin Oprescu, lector la Facultatea de Litere din cadrul aceleiaşi universitaţi timişorene.

În prima parte a întâlnirii am încercat o încadrare a romanului Dumnezeu s-a născut în exil în peisajul creaţiei lui Vintilă Horia, printr-o succintă prezentare a multiplelor paliere ale operei sale:

1. 1. POEZIA, publicată în limba română, în trei volume cu iz tradiţionalist, în stilul liricii lui Ion Pillat sau Lucian Blaga: Procesiuni (1936), Cetatea cu duhuri (1939), Cartea omului singur (1941)
2. 2. PROZA SCURTĂ, scrisă tot în limba română, publicată în periodicele vremii între anii 1936 şi 1960 adunată în volumul postum Moartea morţii mele (1999). Volumul cuprinde scurte povestiri fantastice, de 5-10 pagini, valorificând:

• mituri clasice (muzica sferelor – Melodia spaţiilor, dragostea dintre Poseidon şi fecioara Nixia – Nixia, călătoria lui Ulise – Sfârşit de exil) sau moderne ( Don Juan – Ultima noapte a lui Don Juan)
• regresiunea temporală – Zâmbetul lui Enzo Terga, în care un tânăr îndrăgostit de o frumoasă florentină dintr-un tablou renascentist se întoarce în timp pentru a o întâlni
• relaţia fluidă dintre personaje şi realitate – Despre moartea imposibilă a lui Vladimir Noapteş, personaj care îi supravieţuieşte autorului său, şi Aventură sub lună, care aduce pe acceaşi scenă narativă personaje celebre precum Faust, Emma Bovary, Don Quijote, Yago şi Harap Alb
• saltul din realitate în imaginarul artistic – Sufletul pisicii, care surprinde o substituire prin moarte a pisicii prin copia ei sculpturală
• tema dublului malefic – Ucigaşul Teofil, în care personajul este dublat de un geamăn diabolic care se risipeşte odată cu moartea sa, şi Moartea morţii mele, povestirea care împrumută şi titlul volumului, în care personajul îşi ucide moartea sa personală, umbra sa amintind de motivul eminescian, şi devine nemuritor

3. ESEURILE elaborate în limba spaniolă:

• Prezenţa mitului (1956) – pe aceeaşi linie cu Mircea Eliade prin interesul pentru mit şi sacru
• Giovanni Papini (1963) – o monografie a scriitorului italian, cu accentul pe convertirea lui la credinţă
• Călătorie spre centrele pământului (1971) – o serie de interviuri cu personalităţi din lumea artei, literaturii şi ştiinţei, precum filosoful Ştefan Lupaşcu, istoricul Arnold Toynbee, regizorul Federico Fellini sau scriitorul Ernst Jünger
• Anchetă dincolo de vizibil (1975) – o incursiune în parapshihologie, căutarea sacrului şi a spiritualităţii
• Introducere în literatura secolului al XX-lea (1976) – un eseu de epistemologie literară, în care literatura este privită ca tehnică de cunoaştere, de la avangarde (expresionism, suprarealism, futurism, cubism) la scrierile unor scriitori esenţiali precum Hermann Broch, Marcel Proust, Thomas Mann, James Joyce
• Recucerirea descoperirii (1992) – o radiografiere a celor două sensibilităţi ale culturii americane: cea a Americii de Nord, întemeiată de puritanii englezi sub auspiciile Vechiului Testament şi cea a Americii Latine, clădită de către spanioli şi portughezi pe bazele Noului Testament

4. ROMANELE, concepute în limba franceză şi spaniolă, traduse în limba română:

• Dumnezeu s-a născut în exil (în limba franceză în 1960, tradus în limba română în 1990 şi 2008) – jurnalul ultimilor opt ani din viaţa poetului Ovidiu, perioada exilului la care a fost condamnat de către împăratul Octavian Augustus pentru carmen et error, pentru poemele uşuratice din Ars amandi care au pervertit-o pe Iulia, nepoata împăratului. Experienţa exilului va prilejui metamorfoza spirituală a lui Ovidiu prin descoperirea iubirii spiritualizate şi a credinţei monoteiste dacice prefigurând spiritualitatea creştină.
• Cavalerul resemnării (în limba franceză în 1961, tradus în limba română în 1991) -  a doua carte din trilogia exilului, istorisind despre exilul asumat al principelui valah Radu Negru, prins între războiul dintre creştini şi turci din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, care îi devastează ţara, şi misiunea diplomatică în Veneţia decadentă. Radu-Negru oscilează între două spaţii contrastante –  pădurea valahă, oază de puritate şi de libertate, şi Veneţia coruptă, labirintică, versatilă – şi între două iubiri – cea simplă pentru Maria-Doamna şi cea rafinată pentru curtezana Veronica.
• O femeie pentru Apocalips (în limba franceză în 1968, tradus în limba română în 2007) – roman construit pe 3 planuri temporale suprapuse – Evul Mediu tulbure al luptei dintre spanioli şi mauri, războiul civil din Spania secolului al XX-lea şi Apocalipsul – care se întâlnesc în acelaşi spaţiu: moara, Escurialul, satul Consuegra, aflate sub protecţia unui bloc de piatră de forma Sărutului lui Brâncuşi. Cuplul arhetipal Blanca (=auroră) – Manuel (=Dumnezeu este în noi) este reunit în fiecare dintre cele trei momente temporale, romanul alternând vocile interioare ale celor trei Blanca şi ale celor trei Manuel
• Salvarea de ostrogoţi – Prigoniţi-l pe Boeţiu (în limba franceză în 1983, tradus în limba română în 1993) – ultima carte din trilogia exilului, propunând o nouă glisare temporală: prima parte prezintă destinul lui Toma Singuran, întemniţat 10 ani de către regimul comunist, apoi eliberat şi părăsit în inima Bărăganului, cu interdicţia de a se apropia de aşezările omeneşti şi de a intra în contact cu oamenii. Toma descoperă un manuscris al lui Ştefan Diaconu, fostul locuitor al colibei unde se refugiază, care propune, pornind de la revoluţia cunatică, o logică a complementarităţii contrariilor în legătură evidentă cu ultima parte a romanului, „Dosarul Boeţiu”, o profeţie a cărturarului din primul mileniu creştin, propunând o împăcare a idealismului lui Platon (a cărui exagerare naşte utopiile totalitare) cu raţionalismul lui Aristotel (a cărui extremă este scientismul occidental).
• Un mormânt în cer (în limba spaniolă în 1987, tradus în limba română în 1994) – memoriile unui alt exilat, pictorul El Greco, rememorând peregrinările sale din Creta natală la Veneţia, în Roma renascentistă şi până în Toledo-ul unde cunoaşte iubirea şi îşi descoperă stilul personal, spiritualizat, opus celui renascentist, tributar trupului. Dacă cimbrul, cu aroma sa ocrotitoare îi învăluie pe Blanca şi Manuel în O femeie pentru Apocalips şi le ocroteşte iubirea, aici planta sacră este trandafirul (gr. trantaphyllon= 30 de foi), cheie de interpretare a Divinei Comedii a lui Dante, unde Paradisul este descris ca un uriaş trandafir, cât şi pentru vestitul tablou al lui El Greco Înmormântarea Contelui de Orgaz, unde cerul este reprezentat sub forma unui imens trandafir pe petalele căruia sufletul contelui este întâmpinat de Dumnezeu şi Fecioara Maria.

Cea de-a doua parte a întâlnirii noastre a fost dedicată discuţiilor, în care cititorii noştri au propus spre dezbatere fragmente din roman şi au problematizat reuşitele şi minusurile lui:

• modul în care Roma şi Tomisul se configurează ca spaţii contrastante,  proiecţii ale memoriei lui Ovidiu, precum şi tezismul acestei reprezentări simpliste
• figura simbolică a lui Augustus, ca emblemă a terorii şi tiraniei, în contrast cu imaginea lui consacrată, de promotor al păcii şi prosperităţii
• prezenţele feminine care se perindă prin viaţa lui Ovidiu, de la frivola Corina, iubita cântată în Ars amandi, la Artemis, curtezana visătoare din Tomis, Lidia, ultima iubire trupească a poetului, Geta, sclava getă prin care Ovidiu descoperă balada Mioriţa şi taina dragostei împletite cu moartea, şi la Dochia, misterioasa getă care îi poartă de grijă, călăuză în spiritualitatea dacică şi în iubirea spiritualizată, fără atingere trupească.
• descrierea idealizată a dacilor, pusă în oglindă cu cea obiectivă a Margueritei Yourcenar din romanul Memoriile lui Hadrian, precum şi alunecările etniciste ale lui Vintilă Horia
• infuziunile lirice ale romanului, începutul tezist al romanului şi impresia de final neterminat, alipirea artificială a scrisorii lui Theodor şi a convertirii la creştinism

Le mulţumim tuturor celor care au participat la întâlnire, precum şi Librăriei Cărtureşti pentru ospitalitate şi pentru cărţile puse la dispoziţie. Vă asteptăm la următoarea întâlnire a Atelierului de lectură „În căutarea cititorilor celebri” din Timişoara, cu tema TENTAŢIILE FANTASTICULUI – MIRCEA CĂRTĂRESCU, NOSTALGIA, Editura Humanitas şi Gazeta Sporturilor, 2010, care va avea loc în 13 mai 2010, ora 18, la Librăria Cărtureşti Mercy din Timişoara!