De seară.
Un studiu realizat la începutul anului 2009 arăta faptul că în România, de-a lungul unui an, se citeşte, în medie, o carte de om. Pentru a înţelege cum s-a ajuns la o cotă atât de scăzută a consumului de carte, ar trebui avute în vedere mai multe întrebări: cât de mult se consumă în România produsul cultural? Cât de mult se citeşte şi care sunt cărţile „de succes”? Care este în România semnificaţia succesului atunci când ne referim la cărţi? Ce îi determină pe români să citească şi care sunt elementele care îi distrag pe aceştia de la lectură? Cu ce concurează, de fapt, piaţa cărţii? De ce citim?
Cei care vor încerca să răspundă câtorva dintre aceste întrebări sunt Liviu Chelcea, Director al Centrului de Studii şi Cercetări în domeniul Culturii, Monica Stroe, cercetator în cadrul CSCDC şi Răzvan Penescu, membru fondator şi coordonator LiterNet.
Joi, 17 decembrie 2009, ora 18.30, Librăria Cărtureşti, Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti.
Profesorul Neagu Djuvara, formaţia Trei parale şi Medieval Praxis au bucuria de a vă invita să petrecem împreună o seară levantină.
Întâlnirea intitulată „O carte, o conferinţă, un concert” se petrece joi, 17 decembrie 2009, de la orele 18 la sediul Bibliotecii Metropolitane Bucureşti şi va fi moderată de cercetătorul Andrei Găitănaru. Evenimentul se desfăşoară în cadrul campaniei de promovare a lecturii „În căutarea cititorilor celebri” şi este finanţat de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.
Va fi o seară în care vom evoca duhul Principatelor Române la mijloc de secol XIX. O lume în fierberea trecerii din zodia parfumului levantin în cea a Occidentului franţuzit. Câteva decenii care au schimbat total faţa unei întregi societăţi.
De ce?
“Pentru a nu se aşterne uitarea, ca nisipul deşertului împins de vânt peste toate urmele.” (Neagu Djuvara)
Cărţile trăiesc prin citiorii lor. Nu înseamnă, însă, că această vitalitate presupune şi completa transparenţă a sensului întipărit în ele. De aceea, a apărut nevoia de a reciti, exerciţiul revenirii asupra unui text, al iscodirii secretelor sale. Vă propunem o întâlnire cu patru cititori experimentaţi, patru lectori care ştiu să se apropie de cărţile pe care le iubesc cu toată atenţia presupsă de gestul vânării unui sens care ştie mereu să se ascundă.
Miercuri, 16 decembrie 2009, ora 18, Librăria Cărtureşti, str. Arthur Verona, nr. 13.
Laura Jiga Iliescu – Cartea populară şi universul imaginar al ţăranilor
Există în casele şi în universul imaginar al ţăranilor un obiect pe care nu ne prea aşteptăm să-l găsim acolo. Cartea. Iar această prezenţă nu este chiar atât de recentă pe cât ne-am închipui la prima vedere. Nici pe atât de neutră încât să o ignorăm, persistând în stereotipul referitor la ţăranii care trăiau cu totul rupţi de lumea din afara satului lor, cu totul orali şi creatori ai unei culturi statice, orientată doar spre sine, golită de orice prezenţă livrescă.
Despre filosozofia cărţilor.
Omul care aduce nu numai cartea, dar şi cititorii…mai nou 
Monday night reader
Perioada 14-18 decembrie 2009, de la 10 dimineaţa. La Casa Presei Libere, intrarea de la Tipografia CNI Coresi.
Nu v-aţi întrebat niciodată cum se naşte o carte. Prin câte procese şi transformări trece hârtia până să devină carte? Cum se făceau cărţile până la apariţia computerului?
Înainte de a sta pe raftul bibliotecilor şi librăriilor cărţile erau un munte de hârtie albă, litere şi idei. Între coperţile cărţilor se ascund mai multe poveşti, poveste din carte şi povestea despre carte. Dacă pe prima o descoperim individual pe cea de-a doua o putem descoperi împreună la Tipografia Coresi. Meşterii de aici ne vor povesti procesul prin care hârtia prinde viaţă şi nume de carte.
Pentru înscrieri: cristina.boboc2008@gmail.com
Dec
12
Pământul de Mijloc, blogurile şi tinerii ucenici vrăjitori de la Coşbuc
Postat de Codin Oraseanu in OpiniiArticolul a fost scris de Cătălin Sturza.
M-am hotărât să mă alătur proiectului „Căutăm cititori celebri” din câteva motive. În primul rând, e o ocazie de a mă reîntâlni şi de a discuta despre cărţi cu liceeni, luând pulsul contactului lor cu literatura: ce cărţi citesc, când şi cât, cum sunt ei îndrumaţi, ce înţeleg din ceea ce citesc? Şi, mai ales, le place sau nu le place să citească şi dacă nu, de ce?
În al doilea rând, am trecut la rândul meu pe la catedră, imediat după terminarea facultăţii, şi concluzia mea a fost că ceea ce lipseşte cel mai tare în abordarea literaturii în învăţământul mediu e contactul cu cărţile. Nu cu fragmente comentate din manuale, ci cu cărţile întregi, cele care aşteaptă să fie descoperite în librării şi în biblioteci. Cel mai bun lucru pe care îl poate face, cred, cineva din afara sistemului e să vină şi să le aducă tinerilor nişte cărţi, poftiţi, aşa arată coperta, acesta e un autor de la care eu am învăţat multe, încercaţi-l şi voi!
În al treilea rând, am realizat şi eu, în ultimii doi ani, un proiect similar, care promova literatura pentru copiii şi adolescenţi prin întâlniri cu elevii din învăţământul mediu. La câteva luni de la finalul său, îmi cam lipseau liceenii. În special aceia care ştiu să pună întrebări deştepte.
Cititori de weekend
