„Heroes of Might and Magic”, „World of Warcraft”, „Middle Earth”. Acestea sunt numai câteva dintre numele unor jocuri de strategie care au captivat atenţia, timpul şi, unori, chiar viaţa multora dintre noi. De unde, însă, această putere de seducere actualizată de jocurile de strategie? Este vorba doar despre satisfacerea tehnică a unui anumit mod de a te distra? Sau este vorba, mai degrabă, despre o nevoie de fantastic care nu şi-a găsit, încă, o altă sursă. Ne place să credem că popularitatea acestui tip de jocuri – sau a unor filme precum trilogia „The Lord of the rings” – are ca resort fascinaţia, nevoia şi înclinaţia spre ceea ce depăşeşte, pentru a da sens, cotidianitatea imediată.
Vă propunem, de aceea, să vizităm împreună marile deschideri textuale ale literaturii de tip fantasy. Cum s-a născut aceasta? Cine sunt părinţii ei? Care sunt resursele tematice la care acestă literatură apelează? Cei care vor asigura itinerariul în lumea literaturii fantasy sunt: Liviu Radu, scriitor; Michael Hăulică, critic literar şi scriitor; Irina Horea, traducător; Sebastian A. Corn, scriitor; Cătălin Sturdza, publicist.
Vineri, 18 decembrie 2009, ora 20.00, Cafe Verona, str. Arthur Verona, nr. 13, Bucureşti.
Articolul a fost scris de Cătălin Sturza.
M-am hotărât să mă alătur proiectului „Căutăm cititori celebri” din câteva motive. În primul rând, e o ocazie de a mă reîntâlni şi de a discuta despre cărţi cu liceeni, luând pulsul contactului lor cu literatura: ce cărţi citesc, când şi cât, cum sunt ei îndrumaţi, ce înţeleg din ceea ce citesc? Şi, mai ales, le place sau nu le place să citească şi dacă nu, de ce?
În al doilea rând, am trecut la rândul meu pe la catedră, imediat după terminarea facultăţii, şi concluzia mea a fost că ceea ce lipseşte cel mai tare în abordarea literaturii în învăţământul mediu e contactul cu cărţile. Nu cu fragmente comentate din manuale, ci cu cărţile întregi, cele care aşteaptă să fie descoperite în librării şi în biblioteci. Cel mai bun lucru pe care îl poate face, cred, cineva din afara sistemului e să vină şi să le aducă tinerilor nişte cărţi, poftiţi, aşa arată coperta, acesta e un autor de la care eu am învăţat multe, încercaţi-l şi voi!
În al treilea rând, am realizat şi eu, în ultimii doi ani, un proiect similar, care promova literatura pentru copiii şi adolescenţi prin întâlniri cu elevii din învăţământul mediu. La câteva luni de la finalul său, îmi cam lipseau liceenii. În special aceia care ştiu să pună întrebări deştepte.
