O abordare electronică
„Heroes of Might and Magic”, „World of Warcraft”, „Middle Earth”. Acestea sunt numai câteva dintre numele unor jocuri de strategie care au captivat atenţia, timpul şi, unori, chiar viaţa multora dintre noi. De unde, însă, această putere de seducere actualizată de jocurile de strategie? Este vorba doar despre satisfacerea tehnică a unui anumit mod de a te distra? Sau este vorba, mai degrabă, despre o nevoie de fantastic care nu şi-a găsit, încă, o altă sursă. Ne place să credem că popularitatea acestui tip de jocuri – sau a unor filme precum trilogia „The Lord of the rings” – are ca resort fascinaţia, nevoia şi înclinaţia spre ceea ce depăşeşte, pentru a da sens, cotidianitatea imediată.
Vă propunem, de aceea, să vizităm împreună marile deschideri textuale ale literaturii de tip fantasy. Cum s-a născut aceasta? Cine sunt părinţii ei? Care sunt resursele tematice la care acestă literatură apelează? Cei care vor asigura itinerariul în lumea literaturii fantasy sunt: Liviu Radu, scriitor; Michael Hăulică, critic literar şi scriitor; Irina Horea, traducător; Sebastian A. Corn, scriitor; Cătălin Sturdza, publicist.
Vineri, 18 decembrie 2009, ora 20.00, Cafe Verona, str. Arthur Verona, nr. 13, Bucureşti.
Un nou cititor Lisandra Pop. O studentă la comunicare
De seară.
Un studiu realizat la începutul anului 2009 arăta faptul că în România, de-a lungul unui an, se citeşte, în medie, o carte de om. Pentru a înţelege cum s-a ajuns la o cotă atât de scăzută a consumului de carte, ar trebui avute în vedere mai multe întrebări: cât de mult se consumă în România produsul cultural? Cât de mult se citeşte şi care sunt cărţile „de succes”? Care este în România semnificaţia succesului atunci când ne referim la cărţi? Ce îi determină pe români să citească şi care sunt elementele care îi distrag pe aceştia de la lectură? Cu ce concurează, de fapt, piaţa cărţii? De ce citim?
Cei care vor încerca să răspundă câtorva dintre aceste întrebări sunt Liviu Chelcea, Director al Centrului de Studii şi Cercetări în domeniul Culturii, Monica Stroe, cercetator în cadrul CSCDC şi Răzvan Penescu, membru fondator şi coordonator LiterNet.
Joi, 17 decembrie 2009, ora 18.30, Librăria Cărtureşti, Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti.
Cărţile trăiesc prin citiorii lor. Nu înseamnă, însă, că această vitalitate presupune şi completa transparenţă a sensului întipărit în ele. De aceea, a apărut nevoia de a reciti, exerciţiul revenirii asupra unui text, al iscodirii secretelor sale. Vă propunem o întâlnire cu patru cititori experimentaţi, patru lectori care ştiu să se apropie de cărţile pe care le iubesc cu toată atenţia presupsă de gestul vânării unui sens care ştie mereu să se ascundă.
Miercuri, 16 decembrie 2009, ora 18, Librăria Cărtureşti, str. Arthur Verona, nr. 13.
Laura Jiga Iliescu – Cartea populară şi universul imaginar al ţăranilor
Există în casele şi în universul imaginar al ţăranilor un obiect pe care nu ne prea aşteptăm să-l găsim acolo. Cartea. Iar această prezenţă nu este chiar atât de recentă pe cât ne-am închipui la prima vedere. Nici pe atât de neutră încât să o ignorăm, persistând în stereotipul referitor la ţăranii care trăiau cu totul rupţi de lumea din afara satului lor, cu totul orali şi creatori ai unei culturi statice, orientată doar spre sine, golită de orice prezenţă livrescă.
Despre filosozofia cărţilor.
Omul care aduce nu numai cartea, dar şi cititorii…mai nou 
Monday night reader
Dec
12
Pământul de Mijloc, blogurile şi tinerii ucenici vrăjitori de la Coşbuc
Postat de Codin Oraseanu in OpiniiArticolul a fost scris de Cătălin Sturza.
M-am hotărât să mă alătur proiectului „Căutăm cititori celebri” din câteva motive. În primul rând, e o ocazie de a mă reîntâlni şi de a discuta despre cărţi cu liceeni, luând pulsul contactului lor cu literatura: ce cărţi citesc, când şi cât, cum sunt ei îndrumaţi, ce înţeleg din ceea ce citesc? Şi, mai ales, le place sau nu le place să citească şi dacă nu, de ce?
În al doilea rând, am trecut la rândul meu pe la catedră, imediat după terminarea facultăţii, şi concluzia mea a fost că ceea ce lipseşte cel mai tare în abordarea literaturii în învăţământul mediu e contactul cu cărţile. Nu cu fragmente comentate din manuale, ci cu cărţile întregi, cele care aşteaptă să fie descoperite în librării şi în biblioteci. Cel mai bun lucru pe care îl poate face, cred, cineva din afara sistemului e să vină şi să le aducă tinerilor nişte cărţi, poftiţi, aşa arată coperta, acesta e un autor de la care eu am învăţat multe, încercaţi-l şi voi!
În al treilea rând, am realizat şi eu, în ultimii doi ani, un proiect similar, care promova literatura pentru copiii şi adolescenţi prin întâlniri cu elevii din învăţământul mediu. La câteva luni de la finalul său, îmi cam lipseau liceenii. În special aceia care ştiu să pună întrebări deştepte.
